Mi-am inceput cariera sportiva la doar 7 ani practicand tenisul de camp intrucat aveam niste terenuri in apropierea casei, iar ai mei s-au gandit ca ar fi o idee buna. Am practicat cativa ani apoi m-am reorientat catre artele martiale. Toate aceste sporturi impreuna cu inotul si atletismul mi-au pus bazele motricitatii, educatiei fizice si a disciplinei sportive. Undeva pe la 16 ani la sala la care practicam artele martiale, aveam un coleg care de fiecare data venea pe o pereche de role de viteza. Din totdeauna mi-a placut sa patinez, dar nu facusem niciodata de performanta la vreun club, invatasem singur sa merg pe role in copilarie, si sa patinez pe patinoarele publice, iar vazandu-l pe el i-am rugat pe parinti sa imi cumpere si mie o pereche de role de viteza. Zis si facut, rolele au aparut in picioarele mele. Intamplarea a facut ca exact cand m-am dus si eu la sala mandru de noua mea achizitie, colegul respectiv m-a intreabat daca nu cumva vreau sa ma inscriu alaturi de el la un cross pe role in parcul Herastrau peste 2 zile. Competitiv din fire, evident ca raspunsul a fost da, nu ma dau in laturi de la o noua provocare. Asa ca dupa doar o zi de antrenament ma afisez la linia de start. Alaturi de mine si alti amatori, erau niste sportivi care ieseau putin in evidenta. Coapsele lor mari, costumele mulate pe corp, miscarea si usurinta cu care zici ca pluteau deasupra asfaltului m-au spus ca aceea sunt patinatori de viteza profesionisti. Asa si era, colegul meu imi confirma ca sunt baietii de la cluburile de patinaj viteza din Romania. Nu a mai durat prea mult 3, 2, 1 START, pistolul a sunat si am pelcat in cursa de 6km. S-a format un trenulet condus de profesionisti, am incercat si eu sa intru in el, dar probabil din cauza emotiilor, la primul viraj am alunecat si am cazut. Nu m-am descurajat, am continuat concursul incercand sa ii prind din urma dar fara sanse de izbanda. Nu stiu pe ce loc am terminat, dar tin minte ca la un moment dat efectiv simteam ca imi iau foc picioarele, nu mai aveam aer, dar am tras de mine pana la final. Desi am fost putin trist, probabil pentru ca aveam asteptari mai mari de la mine, acela a fost momentul decisiv care mi-a schimbat viata. Mi-am promis ca data viitoare voi fi mai pregatit. Asa ca am inceput sa ma antrenez. Mai intai am cautat toate informatiile pe care am putut sa le gasesc la acea vreme pe internet despre patinajul viteza, tehnica, metode de antrenament si asa mai departe. Apoi am inceput sa merg si in sala de forta. Fara vreun plan prea bine pus la punct si fara prea multe cunostinte incepusem sa ma antrenez intuitiv. Simteam de exemplu ca presa de picioare parca imi da aceeasi senzatie de arsura pe care o simt si pe role, deci trebuie sa ma ajute, simteam ca in alergare parca imi pierd putin suflul deci m-ar ajuta cu rezistenta si asa mai departe. Am continuat sa citesc articole de pe internet despre sala, despre alergare dar totusi simteam ca am nevoie de mai mult ca sa pot avea o sansa in fata profesionistilor, asa ca mi-am comandat niste carti. Acela a fost momentul in care mi-am dat seama ca de fapt nu stiu nimic. M-am intalnit cu notiuni de fiziologie, precum Vo2Max sau prag anaerob de care nu mai auzisem nici de la baietii "mai mari" care faceau sala si nici in articolele de pe internet. Eram fascinat si aveam senzatia ca am descoperit Sfantul Graal. Intre timp au mai urmat cateva concursuri in care am reusit sa patinez din ce in ce mai bine si chiar sa tin pasul cu profesionistii. Pana cand la un concurs am fost remarcat de o antrenoare din Sibiu, care mi-a propus sa ma legitimeze la clubul ei ca sa pot participa la campionatele nationale de patinaj viteza pe role. Nici nu am stat pe ganduri, si am inceput sa ma antrenez sub indrumarea ei. Am invatat de la ea multe din secretele antrenamentului, ale periodizarii, dozarii efortului, fiziologiei si asa mai departe continuand in acelasi timp sa studiez si pe cont propriu deoarece eram pasionat si imi doream sa inteleg exact ce se intampla in corpul meu. Mi-a fost atat antrenor cat si mentor. Pentru prima data simteam ca am sansa sa fiu cel mai bun din tara. Nu a trecut mult si am inceput sa urc pe podium si apoi sa castig probele de sprint chiar cu record national. Continuam sa studiez fiziologia efortului si multe carti vorbeau despre teste de efort cu analiza gazelor, analiza de lactat sanguin, dar nu reuseam sa gasesc un loc care sa imi faca si mie un test asa cum citisem in carte. Am ajuns la cateva persoane dar am plecat de acolo dezamagit deoarece pregatirea lor mi s-a parut precara, si nu mi-au oferit informatiile de care aveam nevoie, atunci a aparut pentru prima data ideea ca as putea sa fac chiar eu asta. In tot acel timp in care am continuat sa concurez profesionist pe gheata si pe role, dar si ca amator la crosuri de alergare, ciclism si chiar triatlon,simteam totusi ca imi doresc sa impartasesc si cu altii din cunostintele acumulate, iar cand un prieten bun m-a rugat sa il ajut sa slabeasca si am reusit sa o fac cu succes si nu doar ca l-am ajutat sa slabeasca dar l-am facut "dependent" de sport, mi-am dat seama ca este cariera pe care imi doresc sa o urmez. Au urmat o serie de cursuri de specialitate, am inceput sa lucrez cu sportivi amatori cu care am avut rezultate bune dar momentul de cotitura a fost cand -am cunoscut pe mentorii mei actuali Lucian Nicolescu si Carlo Buzzichelli, care mi-au impartasit din experienta lor si au umplut niste goluri in puzzleul care era pregatirea fizica. Mi-am dat seama in secolul tehnologiei, nu mai poti ajunge la performanta fara suficiente date, asa ca am decis sa investesc in echipamente care sa ma ajute sa adun informatiile de care am nevoie ca sa pot doza cat mai precis antrenamentele astfel incat sa obtin imbunatatirile dorite cu sportivii pe care ii antrenez. Totul pus la punct intr-un plan de pregatire gandit uneori in avans chiar si pe mai multi ani. Pana in prezent am antrenat pregatit zeci de sportivi de la amatori pana la elita, in mai multe sporturi, precum tenis, maraton, escalada, pregatire fizica pentu traseele aplicative MAI/MAPN si altele,